Ultima scrisoare a lui Florian Pittis inainte sa moara. Testamentul artistului pentru generatiile urmatoare!

[Total: 0    Average: 0/5]

florian

Vă salut,

Mă numesc Florian Pittiş şi vă anunţ că am cancer la prostata. Am 63 de ani, sunt director la un radio şi de curānd cea mai mare bucurie pe care am avut-o īn viaţa mea a fost concertul Roling Stones. Doctorii m-au avertizat că sunt prea slăbit, că poate o să agravez ce a mai rămas din boala mea participānd la concert!
Viaţa mea a fost extraordinar de frumoasă. Am fost rebelul cu plete īn vānt, am trăit viaţa, intens ca pe o minune şi nu īmi pare rău de nimic din ceea ce am făcut. Aş vrea să vă aduceţi aminte de mine… şi tind să cred că pentru voi am īnsemnat ceva. Să fredonăm īmpreună: „Hei tramvai, cu etaj şi tras de cai/ Hei joben cum veneai la Mon Jardin/”. Ce tānăr eram atunci şi plin de viaţă…



Cum am primit vestea? Ei bine dragilor, rău! Există un moment īn viaţă cānd fiecare trebuie să īşi ia rămas bun. Toţi veţi fi īn locul meu cāndva… Chiar tu care citeşti aceste rānduri cāndva va trebui să īţi īnfrunţi propria moarte. Pe de-o parte mă īnspăimāntă! Cum ar fi să nu mai fiu cu voi cei care aţi ţinut la mine, să nu vă mai văd 100 de ani, 1000 de ani, 1 miliard de ani, o eternitate, o veşnicie, un infinit, un neant?

Eu Florian Pittiş nu voi mai fi! Copiii voştri poate nu vor apuca să asculte „Pasărea Colibri”, nu vor apuca să vadă emisiunile la „Teleenciclopedia” titrate de mine… Īncet, incet voi fi uitat de toţi, sau sper eu nu chiar toţi.

Ce mesaj să vă transmit acum?
Nu ştiu dragilor! Trăiesc īntr-un vis rău şi mă gāndesc că toate astea nu mi se īntāmplă mie… Marea trecere spre neant, spre nefiinţă. Trebuie să am curaj… O singură dată īn viaţă treci īntr-o altă etapă! Aş vrea să vă spun… să vă iubiţi mai mult, să preţuiţi fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima… Eu vă iubesc pe toţi şi se pare că EL mă va chema īn ceruri… Īmi pare rău că nu am realizat tot ceea ce īmi doream. Īmi pare rău că am lăsat atātea lucruri neīmplinite… Dar nu! NU īmi pare rău de viaţa ce am trăit!

Īţi multumesc Dumnezeule pentru viaţa ce mi-ai hărăzit, pentru iubirea ce mi-ai dăruit! Īmi pare rău că mă chemi aşa curānd la tine… Vroiam să fac mai multe Doamne! Vroiam să fac mai multe… Neantul mă cheamă şi mă īnspăimāntă īn acelaşi timp…

Eu să nu mai fiu? EU? Să nu mai exist să dispar pur şi simplu īn bezna uitării? Ce īnseamnă Doamne să nu mai fiu?! Mă pui la grea īncercare! Ultima din viaţa mea… Dumnezeule ma ia o frica mare! Oare exişti? Doamne nu mă lăsa īn bezna nefiinţei!
Eu vreau ca să mai fiu!
Teeee rooog!
Nu vreau să fiu doar o cruce īntr-un cimitir…



Comments

comments

Comentarii

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *